Danseaza. Prin vant Se alinta. Prin soare. Culorile alearga, se joaca, pluteste si puf... saruta pamantul. Aceasta a fost ultima frunza galbena ce i-a mangaiat obrazul toamna aceasta. Ochiii ei au fost prea obositi sa observe padurea ce s-a dezbracat in fata ei, sau au uitat... O noiembrie... a 28-a ii aminteste de prietenii pe care nu a reusit sa-i strecoare in agenda printre miile intalniri cu gaurile negre din sufletul ei. Au ajuns, si Andries, si Valter. S-au instalat printre acorduri si curg subtil prin camera pe valul de tufanele rosii. E cald. Plamanii inspira iarasi fumul de sub acoperisul aburit, ce bine ca sufletul ii curge iarasi prin atrii si ventricule, s-a intors acasa, a inviat. Aseara orasul mirosea a gara. Ploua si era plina cu ganduri inghesuite pe peron. Unele intoarse din expeditia spre suflet acoperite de nameti si piatra, iar altele, incarcate, se lasau conduse cu viteza sangelui pe autostrada timpului. Un suier. S-au dus... Din cer au inceput sa cada cuburi moi de zahar pe care ea le-a prins in palma si le-a dat nume. Vagonul plimba vis si sufletul si gandul, si s-a pierdut in zare. O plimba-n timp prin ceasuri fine, o duce printre ras si fum si ceata. Deschide ochii si intelege. Trenul alearga...si ieri, ieri a trecut pe strada ta...